Langa fantana

Gylfi pasi apasat pe drumul pietruit din parc.
Cobora scarile din piatra, avand nasul ascuns intr-o carte pentru facultate. "De data asta voi lua o nota mare la test..." isi zise el ofticat de saptele primit la literatura, dupa atatea nopti nedormite pentru examenul de admitere.
Se impiedica in sireturile albe ale adidasilor maro, candva albi, scapand cartea din mana.
Rahat!
Zise el in gand adunandu-se de pe pamantul rece, aproape inghetat, si ridicandu-si cartea ce purta acum semnele caderii pe paginile sensibile.
"Ma va ucide bibliotecara."

Calyope auzi cazatura si isi ridica capul din cartea sa, orpindu-se in fata lui, inainte de a calca in picioare cartea. Se apleca incet, ridicand-o apoi il privi pe baiat
-Esti bine? Intreba aceasta intinzandu-i mana

Gylfi privi cu o expresie in agonie cartea din mainile fetei, ramanand cu gura usor intredeschisa.
Aproba incet din cap, ridicandu-se si scuturandu-si hainele.
"Cartea mea...."
Isi zise el sfarsit pironindu-si privirea asupra cartii.

Fata se uita cateva clipe la cartea usor ravasita si zambi
"Nu e chiar asa de greu avariata" isi scoase din buzunar o batista si curata filele carti, apoi le indrepta
-Asa, e mai bine acum, zambi oarecum calm, mai degraba ironic si ii intinse cartea

Gylfi intinse mana, luand cartea de la fata.
O privi cateva clipe cu aceeasi expresie de suferinta, strangand cotorul in mana.
Era preferata mea. Totusi, prin avariere nu se pierde cartea... Cel putin nu continutul ei, si asta e cel mai important.
Isi zise incercand sa se opreasca din impulsul de a scoate dun buzunar servetelele pentru raceala si sa stearga coperta mai bine.
Ofta fara zgomot, ridicandu-si in cele din urma privirea catre fata.
Ii facu un semn din cap in semn de multumire.

Bruneta intelese gestul si ii zambi in sen de multumire. Il analiza cateba secunde apoi zambi dinnou fortat si pleca capul, in semn de la revedere trecand mai departe

Gylfi isi deschise din nou cartea mergand mai departe, cu nasul cufundat in paginile murdare, inspirand adanc mirosul de noroi amestecat cu cel al tusului proaspat.
"Un miros... ciudat... special..."
Isi zise el scotandu-si din buzunar un carnetel si notand ceva in el.

Calyope se impiedica neatenta de scari cazand pe spate
-Fir-ar!
"Rahat!" injura in mintea sa cand simti cartea sub ea

Gylfi o prinse de mjloc.
"Noroc ca voiam sa urc iar scarile sa ma duc acasa... o.o "
Isi zise el oarecum surprins.
O ajuta pe Calyope sa se ridice, tinandu-si cartea intre genunchi.

-Mul...multumesc frumos, raspunse aceasta apoi se uita in jos vazand piciorul sau pe cartea murdara
"Rahat! Mirific, ce stupizenie!"

Gylfi se apleca, ridicand cartea.
O scutura, stergand-o cu maneca hanoracului verde aprins.
I-o intinse zambind.

-Te-ai murdarit, spuse aceasta trista, nu ar fii trebuit,dar iti multumesc! Ii zambi cald si privi cald in ochi

Gylfi o fixa cu ochii sai caprui inchis, strangandu-i usor in momentul in care zambi din nou, clatinand usor din cap.
Ridica din umeri, punandu-si cartea la loc in geanta de scoala ce ii atarna intr-o parte de umar.

Calyope statu cateva secunde ganditoare
-Stiu, vrei sa mergem la o cafea? Intreba copilaros

Gylfi ridica din sprancene.
O privi cateva clipe surprins, zambind din nou.
Aproba din cap gesticuland rapid cu mainile, facand un pas spre fata.

Pentru prima oara simti un impuls de curaj si il lua pe baiat de mana si o lua umpic inainte

Gylfi privi surprind mana alba care ii infasura hotarat degetele subtiri, lasand-o moale si deschizand usor gura.
Zambi subtire, simtind cum fata il tragea dupa ea.
O urma fara sa se opuna,pasind oarecum impleticit.

Ofta indelung si se opri in fata unei cafenele, aparent mai intime, fiin d ascunsa in parc printre copaci
-E bine aici?

Gylfi studie cateva clipe cafeneaua.
Si asa nu prea conteaza, nu o sa comand nimic.
Isi zise oarecum resemnat, aruncand totusi cateva priviri inspre loc.
N-arata deloc rau.
Observa cu un zambet destulde fals.
Aproba in cele din urma din cap.

Calyope il transe inauntru si se aseza la o masa. I intinse un carnetel
-Uhm daca vrei ceva scri aici si comand eu pentru amandoi, ii zambi cald strangand ochii

Gylfi o privi cateva clipe, oarecum surprins de viteza cu care pricepuse cum stateau lucrurile.
Majoritatea stau cateva milenii sa priceapa ca n-am cum sa le raspund... cel mai tare ar fi sa dau peste un orb... da da...
Isi zise el privind paginile albe ale carnetului.
Clatina din cap.
Ridica apoi din umeri uitandu-se pe fereastra.

Calyope ii zambi cald
-Mh, sa vedem, inga incet, in soapta si se uita pe meniu

Gylfi isi arunca privirea pe fereastra.
Ce durere de cap...
Isi zise oarecum stingherit.

Inchise meniul cu un gest obosit, apoi isi acui sprancene intr-uns emn ironic, insa reveni la calmul obisnuit, destul de rapid