Dincolo de lacat

-Si tu, spuse aceasta inainte sa se transforme intr-o cascada de petale de trandafiri, crini si irisi

Marcus adulmeca in jur cautand cufarul dupa care venise.

"Onde Calyope, nu uita pentru ce ai venit!" isi spuse aceasta cautand sub forma de aer, o oglinda

Marcus gasi prin adulmecat lada pe care o cauta, reluandu-si infatisarea umana intr-o clipa.
Deschise o usa subtire, ascunsa in spatele unei oglinzi rotunde.
Dupa aceasta se gaseau sapte rafturi, fiecare avand pe ea sapte cufere.
Il alese pe cel rosu inchis, ce era legat cu un lacat de aur.
"In sfarsit..."

Calyope aparu langa baiat, insa nu isi relua forma, singurul mod de a o indentifica era acela d ea simti un iz neobijnuit de crini combianti cu trandafiri si irisi

Marcus simtii un miros neobisnuit.
Ce Dumnezeu? ...
Stranse marginile cufarului in maini.
IN camera oglinzilor nu exista miros. TRebuie sa fie de la cufere...
Isi zise baiatul adulmecand in jur.
Nu e de la ele.
Isi dadu seama incordandu-se imperceptibil.

"Astept sa plece si iau ce imi trebuie, isi spuse aceasta privindu-l atent, desi prezenta ei aprea sa fie in toata camera, nu doar dintr-un loc, ceea ce o facea destul de greu de gasit, mai degraba imposibil

Marcus stranse lacatul in mana, simtind o distanta mlimetrica intre pielea sa si metalul rece.
Tipic... Niciodata nu e asa de usor...

"Hai odata ia-ti ce-ti trebuie si pleaca!" isi spuse fata privindu-l incruntata pe baiat
"Ah da, mirosul meu" isi spuse ea si incerca sa se ocndunde cu camera, desi reusea incet, inca se simtea izul ei

Marcus nu dadu nici un semn de reactie, privind nemiscat cufarul.
Nu sunt singur.
Isi zise gandindu-e rapid la toate caile de scapare psibile in cazul unei creaturi mai puternice decat el, la toate caile de a lua cufarul de acoo fara sa il miste.
Daca se misca, pierd tot ce am nevoie.
Il privi in continuare.
Gandeste baiete, gandeste.

"Misca-te odata, nu am timp de asta! La naiba!" isi spuse ea si mirosul ei se pierdu de tot in incapere.

Marcus continua sa privasca cufarul gandindu-se cum ar putea sa il ia.
Ii dadu drumul din maini, ridicandu-se.
Nu degeaba ai stat atatea zeci de ani langa o vrajitoare! Gandeste!"

Calyope se materializa in cele din urma
-Iti trebuie incantatia

Marcus o privi cateva clipe.
- Sa inteleg ca ai nevoie sa scapi mai repede de mine.
ZIse sec.

-Imi trebuie camera goala de fapt, raspunse aceasta indiferenta, incantatia e... ii intinse un papiru

Marcus nu era genul de persoana care sa nu ridice manusa aruncata, asa ca lua paiprusul facand incercarea: recita incantatia cu voce joasa, tinand mana deasupra cufarului.
Zambi cand acesta se ridica ajungand la nivelul soldului sau, miscandu-se in acelasi ritm cu el.
Nu fii prea sigur ca este buna incantatia. Fi precaut.
Fara sa mai spuna nimic, memora imediat papirusul intinzandu-i-l fetei.
Se facu nevazut impreuna cu cufarul, usa oglinzii inchizandu-se o data cu el.

"ok, bine te-am regasit, isi spyuse aceasta dand la o parte rafturile, mai degraba tracand pri ele. Ajunse langa o oglinda si o atinse
"C.D.N.D.C.M.A" oglinda se lumina, aceasta fiind inconjurata de lumina
-Guardian eminens, inchise ochii si camera deveni alba, apoi in culortile curcubeului,a poi arginti si oglinda se sparse, din ea iesind Calyope. Se privi in golinda cateva clipe, arata destul de schimbat

Marcus intra in vechea camera a ducesei ce locuise in castel cu decenii in urma.
Aseza cu grija cufarul pe podea, scotand cheia din buzunarul interior al jachetei.
In sfarsit...
Il deschise cu grija, dand cu privirea de ineriorul sau: un bilet.
Il lua tremurand de nervi in mana
Nu se poate.
"Salut amice! Chiar ma bucur ca l-ai gasit, in sfarsit, ca sa te anunt ca l-am luat inaintea ta! Ha ha ha!"
Rupse biletul blestemand.

"Aripi" isi puse mana pe fata, apoi simti podeaua rece sub talpi
"simtire, pai, bine te-am regasit calyope, bine ai revenit la viata fato" isi zambi si icnhise ochii, brusc toata camera se sparse
"asa e, oglinda nu rezista la vibrati foarte inalte, trebuie sa ies de aici" iesi pasind incet pana cand dadu de camera in care era baiatul
-Esti bine? Intgreba pe un ton mecanic, rigid

Marcus isi ridica priviream studiind-o cateva clipe.
Simtii nervii facandu-i o vena sa pulseze usor, cfarul de langa el transformandu-se brusc intr-un praf rosu.
O studie din priviri, rupandu-se de priprile senzatii si revenind la calmul fals.
- Ai ceva de facut aici?
Intreba rece ridicandu-se.

-Defapt da, am nevoie de dovezi pentru a lua ceva cu mine.

Marcus isi incerca norocul:
- Ce dovezi?

-Uhm, mai exact dovezi pentru a razbuna si ajuta sufletul unei prietene, avea o vorba "cea mai buna razbunare e dreptatea"

Marcus ramase o clipa cu gura inbtredeschisa.
- DRagut, cunosc si eu pe cineva care avea aceasta vorba... O vrajitoare care a fost arsa pe rug sub acuzatia de vampir... Ce oameni!
Scuipa pe podea.

-Se pare ca vorbim despre aceiasi vrajitoare, nu Marcus? Intreba aceasta zambind